Politică de palier sau politică de proiecte? Sloganul „bat la uși” nu ține loc de soluții
În ultima vreme, discursul unor politicieni s-a transformat într-o cursă a declarațiilor „populare”.
De exemplu, Ștefăniță Avrămescu nu vrea să fie perceput ca un om al instituțiilor, al documentelor sau al responsabilităților administrative, ci se prezintă drept erou al scărilor de bloc, cuceritor al interfoanelor și confident al locatarilor.
Recenta afirmație „Eu sunt zi de zi printre oameni, nu în birouri. Bat la uși, intru în scări de bloc și aflu realitatea direct de la buzoieni” este un exemplu perfect al acestei mode.
Pare o replică sinceră, dar, privită mai atent, devine un exercițiu clasic de manipulare emoțională.
Să fie foarte clar, politica nu e colindat electoral
Faptul că un politician bate la uși nu este o dovadă de competență. Orice candidat poate urca scările unui bloc, dar nu toți pot să scrie, să aplice și să implementeze proiecte, să gestioneze bugete sau să livreze rezultate. Populismul de trotuar nu ține loc de administrație.
Respingerea „birourilor” este falsă. Mesajul încearcă să creeze opoziția simplistă omul între oameni vs. birocratul rupt de realitate. În realitate, deciziile bune se iau pe baza rapoartelor, statisticilor și planificării, nu pe baza conversațiilor întâmplătoare de la ușa unui apartament.
Dacă ignorăm datele, ajungem exact la politica improvizației — adică fix ce a distrus administrația în ultimii ani.
Victimizarea poporului nu ține loc de soluții. Candidatul AUR mizează pe imaginea unui politician „care ascultă greutățile oamenilor”. Problema e că nu spune ce face cu ele. Empatia e utilă doar dacă produce rezultate. Altfel, e doar un accesoriu electoral cu iz de telenovelă.
Promisiunile au nevoie de cifre, nu de pași pe scări. Politicienii adevărați explică concret ce fonduri atrag, ce investiții propun, ce termene au, cine răspunde dacă nu livrează.
Cei care se laudă doar cu prezența lor fizică în cartiere fug, de fapt, de evaluarea concretă a propriilor competențe.
Discursul „eu sunt printre oameni” e seducător, dar periculos. Transformă administrația într-un concurs de prezență și seducție, nu într-un exercițiu de guvernare. Realitatea nu se schimbă cu bătăi la uși, ci cu proiecte, finanțări și responsabilitate pentru buzoieni.
Politica nu este o excursie pe scările blocurilor. Este, sau ar trebui să fie, o meserie serioasă. Iar cine o reduce la sentiment și spectacol fie nu înțelege ce are de făcut, fie speră ca electoratul să nu-și dea seama.
