Oltenii venetici și Ziua Mondială a Libertăţii Presei

“Societățile democratice depind de o presa liberă, obiectivă și responsabilă. De Ziua Mondială a Libertății Presei, îi salutăm pe acei membri dedicați ai presei care aspiră la cele mai înalte standarde ale profesiei lor. Reporteri din întreaga lume au fost amenințați, intimidați sau uciși pentru că și-au făcut datoria. Haideți să sprijinim și să încurajăm jurnalismul independent și profesionist, liber de influențe politice și comerciale” – U.S. Mission Romania, 2020

Azi se împlinește un an de când o domnișoară ce se prezintă a fi scriitor și jurnalist de investigație, absolventă a unui program pentru jurnaliști de investigație finanțat de guvernul SUA, a dat buzna în Messenger-ul meu, reclamând faptul că marca ”Liber” e înregistrată la OSIM de dânsa și asociata. Bine, mai întâi a dat-o relativ pașnic:

”Bună ziua. Am văzut că ați deschis recent un site care se numește Liber în Buzău. Vă rog să îmi răspundeți când puteți. E important.”

Dumitrescu Carmen se numește jurnalista care își contorizează articolele scrise de mânuțele sale (2297 până azi), nemțeancă la origini, olteancă după vorbă, după port, dar și după sabie și tupeu. Pe toate site-urile pe unde apare te vei lovi de următoarea frază: Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială fiind romanul ”Cei care nu mint”. Cei care nu mint, da? ”Această carte este fibră din fibra mea”, a decretat Carmen, trecând prin registrul propriu multe din ipostazele prezentate în povestea în care se vor regăsi mulți jurnaliști liberi.

Carmen s-a bucurat la un moment dat de o atenție sporită datorată faptului că locuia (locuiește?) în Alexandria lui Dragnea Liviu, iar pentru asta, cumva, a devenit un soi de vedetă în câteva bule de revoltați împotriva sistemului. La un moment dat am citit și eu ce scria în online, însă nu ar fi drăguț din partea mea să-mi exprim părerea, în niciun caza cum. Azi, la șefia PSD se află Ciolacu Marcel, concetățeanul meu ce se bucură, ce-i drept, de mai puțină dragoste în comparație cu Liviu. Ce-i de făcut?

În fine, ideea este că am avut un dialog, nici lung, nici scurt cu domnișoara Dumitrescu, pe care îl reproduc integral în rândurile următoare. Ah, stai, e musai să precizez că luptătoarei Carmen i s-a adus la cunoștință despre site-ul meu de către o grupare interlopă buzoiană, niște borfași cu acte-n regulă, cu care mă războiam eu pe aici, ce scriau, șantajau și amenințau până mai acum câteva luni de pe un cont fals de Facebook – ”Dan Deșliu”, într-una din încercările eșuate de a mă decredibiliza.

Carmen Dumitrescu: Marca Liber e înregistrată și plătită de mine și asociata mea. Nu poate fi folosită de nimeni alcineva.

Eu: Auch!

Carmen Dumitrescu: De aceea, te rog  să schimbi asta. Dacă nu, trebuie să te acționăm în instanță, bla, bla. Noi am plătit înregistrarea conceptului, el ne aparține de 6 ani. Și nu e corect să îl folosească altcineva.

Eu: Măi, nu am știut că Liber e al vostru și nu poate fi folosit de altcineva. E foarte complicat să intervin. Am în desfășurare un proiect de televiziune locală pe Liber în Buzău.

Carmen Dumitrescu: Hahahahahahahaha Cum să nu știi că e al nostru?

Eu: Adică am băgat mulți bani.

Carmen Dumitrescu: Atunci trebuie să ne întâlnim în instanță. Îmi pare rău. Zi frumoasă.

Eu: Eu știam de Liber în Teleorman, dar nu și că Liber nu poate fi folosit așa cum spui tu. K, cum crezi de cuviință. Zi bună!

Carmen Dumitrescu: Liber e al nostru, ca și concept, e chiar creația mea personală. Există și Liber în România și intenționez să deschid și Liber în Neamț. Deci aveam și noi un proiect în care tu nu erai inclus. Și nu aveai voie să ne folosești ideea. Dar e ok, îți voi trimite notificare prin avocat. Și apoi ne vedem în instanță.

Eu: Am să întreb un avocat.

Carmen Dumitrescu: Zi frumoasă!

Eu: La fel!

Carmen Dumitrescu: Și evident voi scrie despre asta. Pt că e furt. Mi se pare incredibil că nu înțelegi…

Eu: Hahahahahaha Nu crezi că exagerezi?

Carmen Dumitrescu: E proiectul nostru, marcă înregistrată, pt care am plătit o grămadă de bani. Iar tu o folosești moca. Fără ca măcar să ai bunul simț să întrebi. E ok, rezolv.

Eu: Carmen, n-am verificat dacă pe site-ul tău scrie pe undeva ceva legat de proprietate intelectuală a Liber, dar îmi poți spune tu chiar acum. Dar de unde aș fi putut afla treaba asta cu Liber care nu mai e liber?

Carmen Dumitrescu: Avem certificatul. Nu îl punem pe site. Suntem SC. Deci funcționăm legal. Și e logic că ce apare pe site e proprietate intelectuală a proprietarilor societății comerciale., care se numește Liber în… De altfel, cum ți-am explicat, funcționăm ca SC și am plătit drepturi pentru tot ce producem. Pentru Liber în România e aceeași situație. De ce nu ai scris Libertatea de Buzău? Acolo te temeai de Libertatea, nu? Ok. Scandal va fi.

Eu: Pentru că sunt Liber în Buzău? Eu zic s-o iei mai ușurel. Prea te pripești să arunci cu vorbe gen scandal, judecată, tribunal, avocat, etc. Și chiar azi de Ziua Mondială a Libertății Presei!

Carmen Dumitrescu: Doamne ferește!

Eu: Chiar, Doamne ferește!

Carmen Dumitrescu: Deci marca Liber este marcă înregistrată, conceptul meu și al asociatei mele. Plătit, etc. Numai noi putem deschide filiale ale ziarului în țară. Nu tu. Repet, te va contacta avocatul nostru.

Eu: Bine, să vedem ce zic avocații dacă tot i-ai invocat din startul discuției.

Carmen Dumitrescu: Iar eu voi scrie despre situație. Și mă voi adresa instituțiilor în domeniu. Numai bine.

Eu: Chiar te rog să scrii! Sunt convins că o să fie fain rău.

Carmen Dumitrescu: Vom atașa întâmpinării certificatul de proprietate intelectuală. O să fie. Că vreau să înțeleg și eu cum e posibil să furi de la niște jurnaliste. Că tu jurnalist nu ești. Ești fost politician.

Eu: Hai să vedem cât se vor distra ăia din PSD. Hahahaha!

Carmen Dumitrescu: Lasă PSD.

Eu: Hahahahaha!

Carmen Dumitrescu: Acu e despre încălcarea legii. Ceea ce tu faci. Nu PSD.

Eu: Măi, Carmen… ești foarte ciudată, zău!

Carmen Dumitrescu: O să vezi cât de ciudată pot fi.

Eu: Fost politician? Hahahahaha!

Carmen Dumitrescu: Dar de mâine încep lupta. Și eu nu sunt genul care cedează.

Eu: De unde îți procuri informațiile astea? Bine, Carmen, mă pregătesc din seara asta pentru lupta pe care o vei începe mâine. Mai ai ceva să-mi transmiți neapărat acum?

Carmen Dumitrescu: Nu, tu vei discuta cu avocatul nostru, iar restul vei citi în presă. Zi bună.

Eu: Bun, înțeleg că nu mai ai. Aștept hârtiile de la avocatul vostru. Ai mai zis de câteva ori ”Zi bună!” Gata?

Carmen Dumitrescu: Da.

Eu: Seară bună!

După acest dialog hilar pe alocuri, jurnalista liberă oriunde vrea m-a blocat pe Facebook. :((((

Înțeleg că teleormănenii sunt afectați destul de grav de existența lui Dragnea dar, frate, nu te poți isteriza în halul ăsta, nu te poți rățoi la oameni doar pentru că ai domiciliul sau reședința în TR și că ai fost invitată la Ambasada SUA de la București! Evident, domnișoara Dumitrescu – jurnalist specializat în Fact-Checking la Poynter Institute – SUA, mințea cu nerușinare în tot ce afirma în privința înregistrărilor la OSIM a mărcii/mărcilor Liber în… După un rapid fact-checking am aflat că marca Liber în Teleorman era înregistrată de prietena sa în nume personal, deci nu pe o societate comercială. Am aflat că marca Liber în România nu era înregistrată de nimeni. Am aflat că marca Liber ”unde vrei” poate fi înregistrată la OSIM de către orice persoană fizică sau juridică din România. Mai mult, azi, 03 mai 2021, cele două mărci invocate de moldoveanca oltenizată sunt în continuare libere!

Avocatul n-a mișcat, certificatul n-a apărut, domnișoara Dumitrescu n-a mai început lupta. Chiar nu știu de ce. În schimb, domnișoara Dumitrescu s-a ținut de promisiunea de a scrie măscări pe Facebook (unde altundeva?). Manipulând destul de mizerabil proprii cititori, dar și pe cei de ocazie („fanii mei” din Buzău), jurnalista mi-a adus acuzații foarte grave, cum ar fi furtul. Nu s-a menajat deloc la pronunțarea substantivului hoție. În comentariile bișonilor de la postare, jurnalista de Teleorman îi instigă pe aceștia la block, spam, report, etc. Unul dintre bișonii săi de încredere, un xenofob de Dunăre, chiar începuse să-mi comenteze nasoale pe la postările, după care îi trimitea „prada” contesei D. De asemenea, jurnalista promitea răzbunare în numele libertății presei și continua să pronunțe la adresa mea termeni pentru care ar putea să dea socoteală în instanța de judecată. Încă mă mai gândesc la asta. Ca să iasă și mai bine „la vopsea”, domnișoara Dumitrescu promitea solemn că în zilele următoare va publica dialogul și „miștoul” la care a fost supusă de către mine. Evident că asta nu s-a întâmplat, că doar nu era bleagă să calce pe greblă!

03 mai 2020 – „De Ziua Libertății Presei aflu că presa poate fi furată fix de către cei din presă. Un individ din Buzău, pe nume Sebastian Silvestru s-a gândit el că sună bine „Liber în Teleorman” sau „Liber în România”, așa că, decât să gândească cu mintea lui, a decis că e mai bine să fure. Și uite așa a apărut anul trecut ziarul Liber în Buzău. Recunosc că eu abia azi am aflat de existența acestei publicații.
Deși m-am enervat, pentru că numele ziarului nostru are o poveste foarte personală, pe care nu o poate fura orice străin, am încercat totuși să discut frumos cu individul și să îi spun să modifice numele publicației cu ceva produs de mintea lui. Omul m-a luat la mișto, susținând că el nu știa că numele ziarului trebuie să fie înregistrat la OSIM și că e proprietatea societății comerciale pe care e deschis ziarul. Mai mult, el își face televiziune și a investit mulți bani în asta. Dacă are așa mulți bani, mă întreb de ce nu plătește o marcă proprie la OSIM și de ce fură de la niște jurnaliste din Teleorman?
Revenim cu subiectul pe larg zilele următoare, pentru că e absolut înfiorător ca un individ să îți fure numele ziarului, să nu aibă nici bunul simț de a te întreba înainte dacă ești ok să împarți conceptul cu el și să te mai ia și la mișto când îl rogi să rezolve situația.”

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3215493151805200&id=100000336418251

03 mai 2021 – domnișoara Dumitrescu – Ziua Mondială a Libertății Presei

„Azi ar fi de sărbătorit libertatea presei. Ar fi. Dar nu e. Încă nu e. Câtă vreme în presă vor fi angajați oameni care, pur și simplu, n-au găsit altceva de lucru și văd presa ca pe o perioadă de tranzit către politică, pe 3 mai nu va fi mare lucru de sărbătorit. Câtă vreme jurnalistul va fi subordonat unor patroni fără minimă pregătire în domeniu, care vor impune subiecte în funcție de propriile interese obscure, pe 3 mai nu va fi mare lucru de sărbătorit. Câtă vreme, jurnalistul va lucra la normă, ca la fabrica de nasturi, și va obligat să producă „trafic”, nu dezvăluiri autentice, nu vom avea mare lucru de sărbătorit pe 3 mai. Câtă vreme redacțiile vor fi subordonate politic, prin contracte cu statul, partidele sau cu guvernul, nu vom avea mare lucru de sărbătorit pe 3 mai. Libertatea presei în România e mai mult o stare de spirit a unor (foarte puțini) jurnaliști, nu o stare de fapt. Și nu e nimic mai trist pentru o țară democratică decât această realitate tristă: că încă nu sărbătorim libertatea presei, ci lupta unor (puțini) jurnaliști pentru o presă liberă.”

Nimeni nu se pune cu concetățenii lui Marcel Ciolacu! Don Marcel, sper că am reușit să te răzbun!